Cautand bucuriile

[Addie L. Crawford]

Am zambit scurt .
"-Pai imi era dor de acest loc....am fost aici acum vreo luna,impreuna cu sora mea si verisoara mea,Megan,am stat aici toata noaptea si ne-am dostrat,am plans ...totusi a fost placut si voiam sa vad ce mai face locul acesta..."
Am spus eu gandindu-ma la minunata zi..
Ma uitam in ochii ei de un verde intens si o intreb serioasa:
"-Ce-ai vazut in oglinda? "
"-Sora mea... "
Am zambit si i-am pus mana pe umar
"-Dar tu?Am vazut ca te-ai intristat dupa ce te-ai uitat..."
A continuat Ema
"-Familia mea reunita..."
Am zis eu dupa un oftat lung
"-Familia ta?Ce s-a intamplat cu ea?"
Intreba Ema parca putin speriata
"-La varsta de 12 ani respectiv 14 ani,eu si sora mea am fost izgonite de parintii nostri si am stat in strada cam vreo saptamana pana cand unchiul lne-a luat in grija lui ,am aflat totul despre magie,tot.Ii sunt foarte recunoscatoare unchiului meu..Ii urasc atat de ult pe parintii mei,cum au putut?Cum au putut sa ne arunce in strada ca pe niste gunoaie,Cred ca nici nu-i pot spune parinti..."
Am spus eu cu furie ,si am inceput sa plang .Ema era socata.M-a luat in brate si mi-a spus ca o sa fie bine...