Prieteni neasteptati

[Alice Morris]

Alice statea la o masa, in spatele unei cafenele incuiate, foarte aglomerate. Deloc un mediu placut. Nu intelegea de ce trebuia sa fie asta locul de intalnire pe care il stabilise cu prietena ei din copilarie. La masa alaturata, ceva mai mare, oameni imbracati in negru, si cu expresii faciale asemanatoare asteptau. O femeie blonda se ridica si se indrepta spre usa. Probabil din neatentie, maneca dreapta era prea mult ridicata, si lasa se se vada capul unui sarpe. Al ramase uimita. Devoratori. In aceiasi cafenea in care se afla si ea. Privi catre masa lor. Cel din mijloc vorbea inflacarat, dar totusi, Alice nu auzea nimic. Strecura bagheta afara din buzunar, si sopti incantatia unei vraji inventate de tatal ei, fost profesor de Aparare contra magiei negre, vraja menita sa indeparteze vraja Muffiato. Deodata, toate soaptele care ii umpleau urechile disparusera, fiind singura care ii aude pe cei de la masa alaturata.
La bratul femeii blonde, Al fu surprinsa sa o vada pe Alice Swan, prietena ei viperina. Vestea ca probabil si aceasta este devoratoare o cutremura. Intoarse capul, dar ramase cu urechile ciulite. Asculta cu atentie vorbele devoratorilor, si raspunsurile curajoase ale lui Alice. Dar acestia o numeau Marie. Asculta cu atentie pana cand auzi o soapta: Crucio! Panica o cuprinse. Intoarse capul incet, si vazu ca Alice era cea supusa blestemului. Nu putea sa creada. Trebuia sa o ajute. Rezista Alice, rezista! isi zicea in minte in timp ce se gandea la un plan. Arunca o furculita in generatorul de dupa colt, dupa care toate luminile se stinsera. Prin tipetele alarmate ale clientilor incuiati, se intoarse spre masa alaturata si striga "Stupefy!" catre cel ce o tortura pe Alice.

OOC: Sper ca e bine auzi la mine, cu furculita nu am avut nicio idee Apropo, numele meu e cu doi de R Morris