Searching for hidden answers

[Raizen Isildur]

• „Haide...” zise Raizen cu o voce rãgușitã și pãșirã amândoi la unison, ieșind din lift.
  
  Privirã coridorul luminat slab din fața lor. Totul era straniu de pustiu. Își scoaserã baghetele și începurã sã meargã foarte precauți, abia îndrãznind sã respire. Umbrele se jucau cu imaginația lor. Lui Raizen i se pãru cã vede însã când se întoarse întrebãtor cãtre Rosalie, aceasta clãtinã din cap. Probabil cã i se pãruse. Podeaua din lemn închis la culoare scârțâia pe alocuri, fãcându-i sã tresarã. Era o atmosferã foarte stranie. Raizen se simțea de parcã n-ar trebui sã fie acolo, deși nicio lege nu îi împiedica sã meargã pe coridorul acela. Ce aveau sã facã în continuare nu era, vorbind strict, legal totuși. La un moment dat o ușã albastrã se conturã pe stânga. Ajunserã în dreptul ei și Raizen atinse ușor mânerul din metal rece. O privi pe Rosalie mijind ochii, iar ea încuviințã ușor din cap.
  
  Rãsuci mâna și împinse ușa. În momentul acela o strãfulgerare galbenã le orib ochii amândurora. Rosalie scoase un țipãt ascuțit de teamã, iar Raizen urlã „Protego”, fãcând un scut albastru sã-i iasã din vârful baghetei. Tânãra se ascunsese în spatele spatele fostului profesor, respirând cu greu. Lui Raizen îi bãtea inima sã-i spargã pieptul însã își pãstrã calmul. Așteptarã câteva secunde care pãrurã o eternitate, însã nimic nu se întâmplã. Apoi Raizen observã cã lumina din camerã nu avea nicio sursã. Era uniformã, fãrã umbre.
  
  „Era doar un Sistem de Iluminare Automat...” zise Raizen lãsãnd Vraja Scut sã disparã. Inima încã îi bãtea puternic în piept.