Always come back here

[Bell Evans]

Bell dadu usor din cap; era atat de bine sa ai o amintire a unui om care nu mai era alaturi de tine. De parca incercai sa te agati cu disperare de acel obiect..de parca ar fi fost ultima amintire pe care ti'ar fi lasat'o. O adevarata usurare, care iti pricinuia cea mai mare durere.

Stia ca intotdeauna va fi asa..stia ca nu poate sa uite trecutul, pentru ca asta insena sa'l uite si pe el. Dar mai stia ca durerea o face mai puternica. Iar acest fapt reprezenta o consolare destul de favorabila. Era atat de constienta de pierderea lui, de parca s'ar fi stins un soare.

Propriul ei soare..pentru ca in cele din urma, asta era. Ca un frate mai mare..mereu acolo, cand avea nevoie de el..mereu acolo, sa o stranga in brate si sa'i spuna o vorba buna. Iar atunci cand Rose sau Edward lipseau, el reusea sa le tina locul amandurora, printr'un singur zambet. Cum sa nu observi o asemenea lipsa? Era nepamantesc sa nu suferi..