O farama de magie

[Ema Snow]

Ma ridicasem atat de repede incat imi vajaia capul. Inima imi batea cat de repede si nesincronizat putea, dar imi tineam bagheta ferm intinsa spre el.
" - Vraji de vindecare? Ce rost are, fetiscana prostuta?"
Barbatul, cu siguranta un Devorator, judecand dupa capa lunga, neagra, coiful tuguiat si masca oribila, era inalt si bine cladit. Avea o voce grava de bas, ce rasuna pe strada pustie precum o sirena de pompieri.
" - Indeparteaza betisorul ala, vrei?" ma intreba sarcastic, aratand spre bagheta mea.
Nu vroiam probleme. Vroiam ajutor. Dar nu ajutorul lui. Cu o miscare fulgeratoare, isi scoase si el bagheta, dandu-si masca jos.
" - Expelliarmus!"
Bagheta ii cazu pe jos, dar aproape instantaneu ii revenii in maini.
'Bine, Ema, gaseste altceva' ma imploram in minte.
Nu ii mai vazusem pana acum chipul, dar avea ceva in privire... Ceva ce imi spunea sa ma apar cum pot mai bine... Era stania senzatie ca as fi stiut de el, iar el de mine.