Searching for hidden answers

[Raizen Isildur]

• „Nu e o idee strãlucitã, însã e mult mai bine decât sã te întorci singurã la Hogwarts” zise Raizen vizibil iritat. Kayla îl privi ca o pisicuțã și Raizen se aplecã și o sãrutã, dându-și ochii peste cap.
  
  „Buun! Haideți, acum cã suntem trei ne putem mișca mai repede. Orice document în care apare numele lui Porrin este de bãgat în seamã. Nu putem sã luãm nimic cu noi așa cã aruncați o privire rapidã și vedeți ce puteți gãsi. Oh, Kayla, s-ar putea sã ai nevoie de o pereche din alea. Nu trebuie sã lãsãm urme” zise Raizen autoritar, arãtând din priviri spre o pereche de mãnuși negre. Kayla le trase în mâini și dupã ce le privi nemulțumitã o clipã, mãnușile își schimbarã brusc culoarea, fãcând-o pe fatã sã chicoteascã. „Serios ? Roz !?” fãcu Raizen exasperat. Fata nu fãcu decât sã-i zâmbeascã bucuroasã.
  
  Din câte știa Raizen, erau doar trei birouri în Departamentul Accidentelor Magice, iar ei se aflau acum într-unul din ele. Dacã nu gãseau nimic aici, speranța nu era pierdutã. Se uita atent prin zecile de dosare galbene din fiecare sertar încercând sã prindã cu coada ochiului numele pe care îl cãuta însã pânã acum nu dãduse decât peste lucruri banale. Se îndoia cã era vreo informație cheie în acele dosare. Nici Rosalie și Kayla nu aveau mai mult noroc. Atenția lui Raizen fu brusc distrasã din valul de gânduri ce îi treceau prin minte, când trase de un sertar care nu se deschidea. Avea o broascã prin care pãrea cã intrã un fel de cheie paralelipipedicã.
  
  Tânãrul își scoase bagheta și șopti „Alohomora”, însã nimic nu se întâmplã. „Aparecium!” șopti el încruntat în speranța cã va descoperi vreun indiciu în legãtura cu sertarul. Raizen se pregãti sã arunce alt farmec asupra încuietorii când un text negru, de mânã, cu bucle foarte ample se desenã încetul cu încetul pe sertar: „Is obfirmo , nunquam mos vos patefacio.”
  
  Raizen vru sã le întrebe pe fete dacã știu ce însemna acea înșiruire de cuvinte, însã nici nu apucã sã-și ia privirea de la cerneala neagrã când acestea spuserã în cor:
  
  „Acest lacãt, niciodatã nu îl vei deschide !”
  
  „Pe naiba !” zise Raizen și își îndreptã bagheta cãtre sertar spunând ferm „Confringo !” Un jet luminos zburã din vârful baghetei sale lovind încuietoarea cu un bubuit puternic, orbindu-i pe cei trei. Dupã ce iși reveni, tânãrul lovi sertarul cu piciorul și bucata de placaj cãzu rupându-se în bucãți pe podea. Bãgã apoi mâna înãuntru și scoase douã dosare mari de culoare roșie.
  
  „Nu știam cã limba latinã e așa la modã..” zise bãiatul privind insistent hârtia groasã. Fetele îi aruncarã o privire cruntã și îi smulserã câte un dosar din mânã. „Oh, dupã ce cã eu fac toatã munca grea, tot voi luați trofeul, nu ?” fãcu el îmbufnat.