Pe taramul migdalat

[Bell Evans]

• In sfarsit aterizase avionul; simtea ca mai are putin si se arunca daca mai dura mult. Totusi, intre Anglia si Coreea era o diferenta considerabila. Cobori cu grija treptele abrupte ale scarii - de parca nu puteau face si astia o scara ca pentru oameni cu echilibru mai instabil - si facu primul pas in tara cu cei mai frumosi baieti de pe intreg globul; ofta la gandul ca ii va vedea in sfarsit mergand alene pe strazile insorite ale Seulului, privind lenes in jurul lor.
  
  In sfarsit, visul putea sa fie considerat implinit; isi recupera bagajele - care includeau 3 geamantane mari si o geanta de mana, ca doar era Bell Evans - si lua un taxi; stia ca va avea probleme cu limba. Dar Rose o invatase cateva cuvinte. Si in plus, ghidul englez-coreean era de mare ajutor. Spera ea.
  
  Hotelul cu douazeci de etaje se arata impozant in fata ei; se intreba la ce etaj sa'si ia camera. La 10 era perfect. Mereu fusese adepta lucrurilor neutre. Iar la jumatate, credea ea, era chiar intre exagerat si plictisitor. Nici sa nu fi la etajul 1..dar parca nici la ultimul nu era tocmai comod. O lua cu ameteala numai cand se gandea.
  
  Receptionista o privi cu un zambet care parea destul de sincer; Bell insa stia ca abia acum incepea partea grea. Tinea in mana ghidul de conversatie, si incerca sa gaseasca pagina care ii trebuia.
  "-I speak English, don't worry" spuse ea, cu un accent ciudat.
  Cercetasa rasufla usurata.
  "-Thanks God! I want a room.." murmura aceasta, zambind.
  O intreba la ce etaj ar prefera, si afla ca la 10 mai era o singura camera; o lua pe aceea, dupa care un valet al hotelului o conduse in incapere. Arata foarte bine.
  
  Se gandi ca daca un valet arata asa; atunci cum arata ceilalti. Inghiti in sec, rugandu'se sa ajunga mai repede pe strazile aglomerate ale Coreei. Intra in camera si se lasa furata de peisaj. Era superba - perfecta pentru ea. Lasa valizele la intrare, facu un dus rapid si se imbraca. O pereche de pantaloni scurti, din blugi negri, un tricou albastru si niste tenisi negri. Perfect.
  
  Cobori si iesi din hotel intr'o viteza bizar de mare pentru ea; pastrase ghidul de convorbire, pe care il puse intr'o geanta mare, numai buna pentru cumparaturi. Incepu sa se plimbe pe aleile pietruite, privind in jur. Atat de multi coreeni. Bursc insa simti o mana pe umar si se intoarse. Nu stia ca sunt chiar atat de directi.
  
  Insa chipul din fata ei fu cu totul altul.
  "-Shayera?!" intreba ea.
  Parca era proasta; normal ca era Shayera.
  "-Bell!" striga aceasta, entuziasmata.
  Acum chiar ca era perfect.
  "-Minunat" sopti ea, cu un zambet de incantare pe fata.