O farama de magie

[Alice Swan]

Transformarea Emei ma lasa cu gura cascata si se pare ca nu doar pe mine,ci pe intrega sala.Niciodata nu am crezut originalii in stare de asa ceva stiam ca ei aveau onoare si ca luptau pentru dreptate,insa bogatiile erau mai presus de orice.Aceasta lua piatra din zbor facandu-ne semn ca trebuie sa plecam,insa nu puteam pleca fara baghetele noastre.Mi-am zis ca nu mai conta decat sa fim ucisi.Insa in momentul cand trebuia sa iesim pe imensa usa aceasta se deschise si inauntru intrand un barbat destul de batran care ne opri cu mana.Ramasem toti trei impietriti desi ne simteam trupurile.

"Va rog opriti-va!Nu va fac nici un rau!"Spuse acesta eliberandu-ne din stransoarea invizibila.

"Mark nenorocitule ce le-ai facut!Ai patat onoarea originalilor!"Tipa acesta in timp ce merse catre el cu mana ridicata ca si cum il controla.

"Te rog frate iarta-ma!Nu ma omora te rog!"Tipa acesta in genunchi ca si cum l-ar tortura.

"Mi-a greata de tine nenorocitule!"Spuse barbatul apoi le facura semn celorlati originali sa il ia.

"Imi pare rau dragii mei!Originalii nu sunt asa si tu Andrew stii asta!"Ii spuse lui Andrew care ingenunchie in fata lui.Acesta il ridica privindu-ne.

"Eu sunt Arthur I,primul dintre originali si va rog sa nu va faceti o parere proasta despre noi!Spuse acesta intizandu-mi piatra invierii zambindu-mi in timp ce o masuta cu cafea aparu de nicaieri.Acesta ne indemna sa ne servim.