So .. Let's run away

[Effy K. Dietrich]

Simţea că se sufocă stând acolo. Camera de zi a Cercetaşilor era plină ochi cu elevi din anul I până la cei din ultimii ani. Toată lumea vorbea ,râdea, numai ea stătea singură într-un colţ. Da, nu se prea potrivea perisajului, parcă strica toată acea paletă a veseliei. Îşi luă roba pe ea şi ieşi în grabă prin tablou, coborând mai apoi scările. Pisica sa o urmărea ca de obicei.
Simţea nevoia să fie singură. Numai ea şi propriile gânduri. Era liniştitor să te plimbi singur, să inspiri aerul curat . O privi pe Lorette, care se uitp ciudat la ea. Fără vreun semnal aceasta o luă la fugă în direcţia opusă lui Elizabeth.
,,Lorette!!" Fata fugi după ea, reuşind cu greu să o ajungă din urmă. Nici chiar acum nu reuşea să o prindă. Pisica fugi după un copac. Elizabeth îşi dădu seama că era doar un joc de-al ei şi se apropie de ea luând-o în braţe.
Sunetul strident al croncănitului unui corb sparse liniştea. În goana sa , nici nu îşi dăduse seama unde ajunsese. Pădurea Interzisă...Înghiţi în sec privind peisajul sumbru din jurul ei.La început vru să se întoarcă, dar se răzgândi. Nimeni, sau aproape nimeni nu venea aici. Vroia să fie singură, iar ăsta era locul potrivit unde să stea.