So .. Let's run away

[Effy K. Dietrich]

Un zâmbet se lărgi pe chipul său cu trăsături asiatice evidente. Bufniţa sa îi fusese mereu alături...Aşa cum făcuse şi Lorette. Ea o ajutase să treacă peste moartea câinelui ei, ea o ajutase să treacă peste moartea tatălui ei. Deşi nu vorbea avea impresia că ea o înţelegea cel mai bine . Indiferent de ce ziceau cei răutăcioşi , prietenia cu o necuvântătoare putea exista.
,,Păi pentru că aşa e. De cele mai multe ori dacă nu vorbesc nu mă observă nimeni." Ridică din umeri, fiind foarte veselă. Mulţi ar considera asta trist, dar ea îl considera un avantaj şi în plus se obişnuise cu asta.
O privi cu coada ochiului pe Rosalie mergând cu calm. Îi făcea plăcere să discute cu ea. Spera să devină prietene, deşi nu erau de aceeaşi vârstă.
Pisica începu să toarcă urmându-se cu paşi repezi pe cele două.