Relax,take it easy ...

[Rosalie Vivienne Alden]

I-am zambit lui Eveline in semn de multumire,aveam sa ii multumesc prin cuvinte mai tarziu. Mama ne imbratisa pe amandoua si ne pofti in casa. Mirosul familiar al prajiturii facute de mama ma facu intr-adevar sa ma simt bine,din nou acasa! Foarte dor mi-a fost de ea,desi nu as recunoaste-o niciodata in fata ei,desi ea inca spune ca sunt 'puiutul ei mic'. Numai mica nu mai sunt,dar stiu ca pentru mama voi ramane asa mereu. Ne facu un semn sa asteptam in timp ce s-a indepartat de suftragerie. Ma gandeam oare ce mai avea de gand sa faca acum. Am zambit usurata cand am observat-o indreptandu-se inapoi spre noi cu o farfurioara din prajiturile mele preferate de cocos servindu-ne pe amandoua si cu doua cutiute mici in cealalta mana. "Mama,ce e acolo?", am intrebat eu dandu-mi ochii peste cap din nou. Mi-a spus sa nu imi fac griji fiindca este ceva foarte frumos din punctul ei de vedere si ne pusese in mana doua cutiute ambalate cu fontite rosii. Le-am deschis , apoi mama ne-a explicat: "Fetelor,sunt niste lantisoare de aur pe care vi le dau cu toata dragostea mea. Sunt vrajite. De fapt,sunt niste medalioane. Rose,cand ti-e dor de noi,va trebui doar sa deschizi medalionul si vei putea vorbi cu noi. Acelasi lucru si despre tine in legatura cu familia ta, Eveline! M-am gandit ca este o metoda mult mai eficienta de a lua legatura cu voi decat scrisori plictisitoare!"

Ok,acum mama chiar ma luase prin surprindere. Deci pur si simplu o iubeam. Ma asteptasem sa ne dea ceva banal,dar se pare ca de data aceasta se intrecuse pe sine. Ma uitam la Eveline sa ii vad reactia,dar ea inca privea lantisorul. Am imbratisat-o pe mama mea multumindu-i din tot sufletul.