So .. Let's run away

[Effy K. Dietrich]

Se bucura că ea nu o judeca. Ştia că majoritateaa, deşi nu-i spunea în faţă, o numeau cu dezgust ,,sânge-mâl". Ştia că nu trebuie să îi ia în seamă şi exact asta făcea. Pentru ea cele mai importante erau părerile familei şi prietenilor. Ei erau singuri în stare să o judece, li singuri pe care trebuie să îi asculte. Chiar îi plăcea să discute cu Rosalie . Putea să vorbească deschis şi sincer, pentru că ştia că şi ea va face la fel.
,,E chiar frumos acolo, departe de magie. Ştii uneori metodele găsite de Încuiaţi mi se par mai eficiente decât cele găsite de vrăjitori!"
Era un gând absurd la prima vedere, dar de fapt ştia câtă dreptate are. Să aprinzi un foc cu mâna ta îi părea mai eficient decât să rosteşti o vrajă. Poate într-o zi te vei trezi singur, fără baghetă . Atunci ce te faci? Trebuie să apelezi la metode clasice nu?