So .. Let's run away

[Effy K. Dietrich]

Era sigură că tot ceea ce îi spusese Rose era adevărat. Şi ei îi era dor de simplitatea din Lumea Încuiaţilor. Dar cu siguranţă înţelegea că ţinea la fel de mult la lumea din care făcea parte acum. Era o lume minunată şi cu adevărat care te face să simţi că trăieşti.
Privi cu coada ochiului spre bufniţă, neînţelegând ce vrea să zică sau de ce era aşa speriată. Atunci când privi spre picioarele ei observă că Lorette se agăţase cu ghearele de pantalonii ei şi blana de pe şira spinării sale se zbârlise. O luă în braţe încercând să o calmeze.
,,Lorette...ce ai?" şopti spre pisică privind-o îngrijorată. Nu putu nici să reacţioneze că o auzi pe Rose strogându-i să fugă şi zări pe deasupra pinilor înalţi un cap uriaş. Privi temătoare spre el şi fugi în prima direcţie pe care o văzu. Îşi scoase în grabă bagheta întorcându-se cu jumătate de corp spre Rose.
,,Dar tu ce faci? Vin-o! " Strigă după ea cât putu de tare.