Don't lie me

[Eliza G. Blest]

Fata ramasese in prag . Putea sa simta toata ingrijorarea , teama , suferinta ce se afla in acea incapere minuscula . Chiar si o urma de neincredere , care venea din partea unei doamne , aflat langa un pat , pe care se afla o alta femeie . Le fixase cu ochii pe cele doua persoane . Putea sa auda cum batea inima persoanei bolnave . Un tiiiic, tooc repetandu-se foarte greu . Era cat se poate de clar pentru Eliza . Matusa prietenei sale era intr-o stare foarte grava . Intoarsa la realitate , isi daduse seama , ca mama lui Rosalie se uita la fata noua .
Ahh.. ma numesc Eliza Cyreno . Dupa cum a spus si Rosalie , sunt la Viperini , anul I . S-a intamplat ca sora mea sa fi avut un accident neplacut , si cum eram pe hol , am recunoscut-o pe fiica dumneavoastra . spuse ea rusinata .