Don't lie me

[Rosalie Vivienne Alden]

Ma uitam la mama in speranta ca imi va explica totul, dar din privirile ei am stiu ca nu vrea, ca nu poate macar sa spuna ceva. Nu era vorba de noua mea prietena care era de fata, ci mai degraba era vorba despre menajarea matusii mele. Cu siguranta nu voia sa ii provoace si mai multa suferinta. M-am uitat la mama care parea intr-adevar ingrijorata, iar cuvintele Elizei o induiosara pe mama si i-a spus:
"Imi pare rau pentru surioara ta. Sper sa isi revina in curand."

Aceasta dadu aprobator din cap, probabil in semn de multumesc.
"Mama!", am rostit eu pregatita sa ii spun ceva.
"Da, draga?", murmurase aceasta.
"Mama .. Cand iesim de aici vom merge sa o vedem pe micuta surioara a Elizei. Si matusa Margaret va veni sa stea la noi! Cel mai probabil in camera de langa a ta si a lui tata."
Aceasta dadu aprobator din cap,dandu-si seama, probabil, ca am reusit sa descifrez mesajul ei.