O gustarica in miez de noapte

[Eliza G. Blest]

In camera de zi a Viperinilor , Eliza statea singurica , facandu-si eseul la Transfigurare . Intr-un tarziu , auzise un zornait , venit din apropiere . Mirata , privise in jur , cautand persoana , dar nu era nimeni acolo . Iar , acelasi sunet . Complet zapacita , se ridicase de pe fotoliu .
E cineva aici ? intrebase ea , dar numai linistea ii raspunse . Sunetul revenise Hopa ! Asta e stomacul meu .. ohh , nenorocirea aia de eseu mi-a facut foame . Hai sa trec pe la bucatarie isi propuse ea.
Isi luase roba pe dansa si iesise din camera , coridorul era intunecat , nici macar o lumina . A oprit cineva curentul . Auch , am gresit , aici nu exista curent . Urcase scarile in graba , nemaistiind incotro era bucataria .
Era o liniste infernala , numai inima fetei se auzea, deodata , un zgomot puternic de trantit se auzise . Eliza se indreptase spre locul harmalaii. Gasise bucataria ! Intrase inauntru , cand zari o fata .
Hey ! Si tie ti-e foame ? o intrebase ea.