Complicated

[Ema Snow]

Ema isi incurca degetele, parca nevenindu-i sa creada.
" - Cred ca o sa fie imposibil sa nu te tin minte" zambi ea.
Realiza ca, desi o vazuse aproape zilnic pe Bell, pe coridoare sau la ore sau in tot felul de situatii, nu prea stia nimic despre ea. Profesional, da.
O privi cateva clipe. Simtea ceva tensionat, dar familiar, si totusi atat de relaxant. Tanara clipi si se intreba ce era gresit, desi probabil stia raspunsul.
" - Prinsa in ganduri si-n amintiri?" intreba Ema.
Isi muta privirea spre micul colt in care se aflau. Privi cativa muguri minusculi de iarba, parca dorindu-si sa le simta mirosul. Mirosul de iarba cruda...
" - Stii... Cateodata nu e bine sa traim din amintiri. Ne impiedica din drumul vietii" sopti Ema. "Dar e bine sa le avem. Ne arata cine suntem"
Ridica din sprancene. I se mai intamplase sa se trezeasca vorbind, dupa ce gandea aiurea, fel de fel.
Zambi scuzator. Nu dorea sa para nepoliticoasa. Dorea doar sa fie atenta si sa ajute.
" - Cum este dincolo de granite?" continua fata, desenand ghilimelele cu degete-i lungi si subtiri. "Presupun ca se simte un alt grad de independenta"