Complicated

[Bell Evans]

• Clatina usor din cap, cu o urma de zambet intiparita pe chipul obosit; se simtea rau. De fapt, nu era o stare care sa se mai deosebeasca de cea zilnica. Pentru ca senzatia de slabiciune se instalase in interiorul sau de cateva saptamani bune. Era doar vag constienta de lucrurile ce se intamplau in jurul sau, dar stia ca daca ar fi trebuit sa isi gaseasca concentrarea pentru a iesi dintr'o situatie limita, ar fi reusit. Mereu gasea puterea sa se adune, chiar si atunci cand avea impresia ca mai bine ar muri decat sa scoata bagheta din buzunarul robei si sa lupte. O numea comoditate - desi altii i'ar fi spus mai simplu, neputinta. Nu era capabila sa accepte aceasta trasatura ca facand parte din caracterul ei. Nu era lenesa, nici incapabila. Doar avea momente in care voia sa nu faca nimic; doar sa stea si sa se gandeasca la vremurile trecute.
  
  "-Ce zici totusi de barul La trei Maturi?" spuse ea, intr'un sfarsit.
  Avea nevoie de o cafea, sau macar de o ciocolata-calda. Insa adevaratul motiv pentru care ar fi dat orice sa mearga acolo era Alice; inca lucra, ajutand'o pe Madam Rosmerta. Iar frenezia care ii cuprinse intreaga fiinta cand gandul i se strecura in furtuna de idei o facu sa grabeasca pasul si sa zambeasca, involuntar.
  
  Ema o urma in tacere; era atat de bine ca nu vorbea prea mult. Niciodata nu agrease persoanele care gaseau mereu ceva de spus, chiar daca vedeau ca nu ai chef de vorba sau de barfa. Ura barfa, situandu'se printre lucrurile aflate pe lista ei neagra. O considera ceva las, lipsit de demnitate. Mergea pe principiul infruntarii adevarului, chiar si atunci cand parea mai greu ca o minciuna. Pentru ca partea grea a celei din urma se dovedea a fi mai complicata ca recunoasterea unui lucru. Era in natura umana sa se foloseasca de viclesuguri si minciuni ca sa se salveze de anumite situatii; dar tinea de principiile tale morale daca te foloseai de asta sau nu.