Pe taramul migdalat

[Bell Evans]

• Se retrase usor din sarutul baiatului, incercand sa isi recapete respiratia. Nu era bine; nu il cunostea nici macar de o zi. Si nu avea de gand sa se implice in ceva fara sa isi cunoasca partenerul.
  "-I can't, I'm so sorry" balbai ea, ridicandu'se.
  O lua la fuga, strabatand intreaga curte si ajungand la marginea unui mic zavoi. Vila dadea spre o padure in partea din spate, lucru ce o bucura peste masura.
  Era mai mult ca sigura ca Shayera avea sa vina dupa ea cand auzi alti pasi; mai usori de data asta. Insa se intoarse si ii vazu pe cei doi prieteni ai coreenilor, venind spre ea.
  "-Damn it" mormai Bell, oprindu'se din mers.
  
  Ajunsi in dreptul ei, o privira amuzati; realiza ca inca era imbracata cu camasa lui Jun Lee si ofta incet.
  "-Wait" spuse unul dintre cei doi.
  Facu ochii mari, incercand sa'si dea seama ce mai voiau si ei de la ea.
  "-You can't leave him; I mean..he's in love with with you" sopti Min Hoo.
  "-But he barely knows me; he can't love me" murmura Bell, derutata.
  Min Hoo zambi, dandu'i un cot celuilalt coreean.
  "-Love at first sight?" chicoti el, iar tanara isi dadu ochii peste cap.
  
  Nu era prea sigura de sentimentele ei; la fel cum nu era aproape deloc sigura de sentimentele lui Jun Lee. Totul se petrecuse mult prea repede. Iar felul ei de a fi ii spunea ca lucrurile nu aveau sa se sfarseasca tocmai bine.
  Mereu se gandea de zeci de ori inainte sa faca un lucru..mereu medita si nu se arunca niciodata cu capul inainte. Si totusi..poate venise timpul sa se schimbe.
  "-You know what? Thanks" remarca ea, cu un zambet in voce.