Pe taramul migdalat

[Bell Evans]

• Shery aparu in fata ei, cu o expresie a fetei derutata si gafaind din greu. Bell surase slab si o privi cu blandete.
  "-Esti bine?" o intreba ea, facand'o sa stea jos.
  Se asezara amandoua pe iarba smaraldie, lasandu'se imbratisate de caldura plapanda a unei zile de vara.
  "-Eu da; Jun Lee nu!" mormai tanara.
  Isi pleca usor privirile, incercand sa evite o posibila discutie.
  "-Nu stiu ce sa fac" remarca Bell.
  Shayera isi drese usor glasul si ii puse o mana pe umar.
  "-Orice decizie vei lua; voi fi de partea ta" spuse ea.
  
  Stia asta; dar nu era prea sigura de partea cu decizia. Daca se lasa condusa de ratiune, i s'ar fi parut ceva ireal, imposibil, de necrezut. Insa daca se lasa purtata de sentimente, totul lua o alta infatisare.
  "-Dar Jun Lee sufera" ofta Shayera.
  Simti cum i se accelereaza bataile inimii si isi ridica chipul spre sora sa.
  "-Cum adica?!" intreba Bell, putin panicata.
  Shery zambi.
  
  "-Cel putin asa am inteles de la prietenii lui" continua Shery.
  Ofta scurt si se ridica.
  "-Pleci?" murmura ea.
  Bell aproba usor din cap in semn de da. Trebuia sa faca ceva; si repede. Pentru ca deja incepea sa se sature de tensiunea care se instalase in interiorul fiintei sale. Nu era prea sigura de ce avea sa se intample, dar spera doar ca totul sa fie in regula.
  Incepu sa strabata curtea, cautandu'l din priviri pe tanar; si in cele din urma il gasi sub un copac ciudat, care isi pleca usor crengile spre pamant. Zambi, si grabi pasul.
  "-Hey" murmura ea, cu o voce ragusita.
  Jun Lee tresari, ridicandu'se brusc. Zambi drept raspuns si ii facu semn sa se aseze.