Pe taramul migdalat

[Bell Evans]

• Tacerea se asternuse peste cei doi ca un acoperamant sacru; si niciunul nu indraznea sa intrerupa linistea ce devenea aproape deranjanta. Bell se juca absenta cu un fir de iarba, invartindu'l absenta cu degetele lungi si subtiri. Nu era prea sigura de ce avea sa urmeze; auzea doar respiratiile calme ale lui Jun Lee langa ea. Si in rest, nimic.
  "-I'm sorry" murmura ea, din nou.
  Devenea ca o replica de aceea pe care o rostesti de atat de multe ori incat la un moment incepe sa'si piarda din inteles.
  Jun Lee insa nu ii raspunse de data asta; deci era clar. Era vinovata!
  "-Seriously" insista Bell.
  
  Auzi un chicotit slab si isi ridica brusc capul; tanarul o privi lung, prinzand'o intr'o capcana din care nu putu sa scape. Ii analiza toate trasaturile fetei, de la pometii albi, bine conturati, pana la buzele pline, usor arcuite intr'un zambet.
  "-I'm sorry too; I'm a little pissed off; but I'm fine" remarca Jun Lee, amuzat.
  Voia sa intrebe de ce, dar se opri la timp.
  "-You know..you're the first girl that..well, it doesn't matter" mormai el, brusc.
  Se posomori, indreptandu'si privirile spre pamantul de sub picioarele lui.
  
  Bell zambi, dandu'si ochii peste cap; deci asta era. Ea era prima fata care nu cazuse in bratele lui din prima. Ei bine, putea spune ca se simte mandra. Insa intr'un fel nu se bucura de acel succes al orgoliului.
  Ofta incetisor si isi lasa capul pe umarul lui; reactia fu aproape instantanee - Jun Lee isi trecu bratul peste umerii ei, imbratisand'o cu blandete. Ii simtea fiecare bataie a inimii si fiecare rasuflare calda.
  "-It's like a fairytale" sopti tanara, admirativ.
  
  OFF:
  http://www.youtube.com/watch?v=x8bQ8PNRs0A