Dancing with ghosts.

[Bell Evans]

• "-Cazut?!" pufni Bell, dandu'si ochii peste cap.
  Era patetic; si al naibii de revoltator. Trebuia sa fi mult prea manica ca sa scrii pe o panglica - si roz, pe deasupra - acel cuvant. Probabil asasinul se distrase putin cu micuta lui victima inainte de a o trimite pe lumea cealalata. Lucru demn de apreciat pentru el, bineinteles.
  Nu putea sa inteleaga cum putea exista o asemenea rautate; pentru ca trebuia sa ai sange mult prea rece ca sa comiti o asemenea crima - aproape perfecta. Pentru ca nu exista crima perfecta; tot ramanea ceva in urma, un fir de par, sau in cazul lor un nasture si o panglica.
  Fusese surprinsa si de faptul ca panglica era roz; insa nu era prea sigura de faptul ca asasinul era de fapt o fata. Putea foarte bine sa fie baiat si sa procedeze asa doar pentru a induce in eroare.
  
  Se apleca usor peste cadavru si dezlega micuta panglica de la incheietura baiatului; ii atinse pielea din greseala si fu cutremurata de un fior in urmatoarea secunda - era atat de rece, incat parea ceva nepamantesc. Incerca sa nu se uite la chipul lui si nici la corpul sau. Ii era mult prea mila si in acelasi timp, frica. Nu frica de un om mort - pentru ca o data ce era mort, nu putea sa'ti mai faca nimic - ci frica de fantoma lui. Era mai mult ca sigura ca Lucas cel translucid le pandea dintr'un coltisor.
  
  Incepu sa analizeze tesatura fina, privind literele usor arcuite; incerca sa isi aminteasca daca mai vazuse un asemenea scris. Vazuse mult prea multe tipuri de scrisuri cat statuse la castel. Insa acela nu era unul care sa ii ramana intiparit in memorie.
  "-Nu stim nimic concret; nici daca atacatorul e fata, sau baiat. Presupunem doar ca ar fi de la cercetasi, dar nici de asta nu suntem sigure. Concluzie - ne invartim in jurul unui cerc inchis" murmura Bell, cu glasul hotarat.