Loneliness kills me.

[Melisse Y. Carter]

Melisse casca ochii la Devoratorul care aparu in fata sa. Isi scoase repede bagheta, constienta de faptul ca nu o putea folosi. Si avea mai multe motive:
1. Nu putea sa faca nicio vraja in acest perimetru de padure.
2. Nu se putea compara cu un Devorator.
Se intreba daca era unul dintre Devoratorii care au asistat la incercarea de ucidere a lui Cap-de-Mort.

Se pare ca de data aceasta tot ce o putea salva era semnul de pe mana. Cand Voldemort incerca sa o omoare, semnul a aparat-o.
S-a uitat cu coada ochiului la incheietura sa: steaua nu era acolo. Isi dori sa apara, exact cum citi in acea carticica, dupa care, ca si cum ar fi fost desenata cu creionul, liniile care aparura pe mana sa conturau forma unei stele.

Melisse privea Devoratorul in ochi. Sau, in orice caz, in masca.
- Ce vrei? sopti ea nelasand frica la suprafata.

Daca ar fi putut, chiar in acel moment si-ar fi inchis frica intr-o pivnita, cu lacat cu tot.
Insa nu poate pentru ca acum nu suntem la momentul potrivit pentru personificare.
Acum simtea un sentiment puternic de neliniste.