Loneliness kills me.

[Melisse Y. Carter]

Melisse clipea des. Nu prea mai intelegea ce se intampla.
Stia doar ca acel devorator isi dadu masca jos si de dupa ea iesi chipul indiferent al Kennyei, sefa-de-casa a viperinilor.

Nu putea sa nu cunoasca toti sefii de casa ai Hogwarts-ului, insa era uimita ca Kennya era totusi acolo. Si se juca cu ea, intr-un fel sau altul.

Viperina lua cercetasa de umeri si incepu sa rada cu un ras care ii provoca si pe ceilalti la asa ceva. Melisse chicoti, fericita ca nu era un Devorator adevarat. Apoi inceta.

Purta insemnele Devoratorilor Mortii, deci era moderator. Daca directorul scolii ar fi stiut asta, Kennya ar fi avut o celula la Azkaban inscriptionata cu numele sau. Insa nu avea cum sa ajunga acolo.
Din cate auzise, fata era o foarte buna eleva si daca directorul a ales-o ca si sef de casa, asta insemna ca avea incredere in ea. Deci nu incapea vorba de asa ceva.

- Ce faci aici? intreba Melisse zambitoare, ignorand lupta cu ia insesi de cateva clipe in urma.