Dancing with ghosts.

[Bell Evans]

• Bell inghiti in sec, privindu'si colegele de suferinta. Incerca sa le transmita fara cuvinte ca nu avea de gand sa mai gaseasca un alt cadavru, de data aceasta abia trecut pe cealalta lume.
  "-Oh, spuneti'mi ca glumiti" mormai ea.
  Il privi pe Lucas si ofta incet; trebuia sa gaseasca vinovatul. Nu puteau lasa lucrurile asa. Ar fi fost mult prea crud, din partea tuturora.
  "-Si il lasam aici, singurel?" sopti fosta cercetasa.
  "-Nu pleaca nicaieri, stai linistita" ii raspunse Desiree, dandu'si ochii peste cap.
  
  Isi dadu o palma peste frunte si ofta iar, de data aceasta usor exasperata; iesira impreuna din sala de clasa si patrunsera din nou in intunericul coridorului. Era atat de multa liniste, incat isi auzeau propriile respiratii pierzandu'se in negura deansa. Fiecare bataie de inima parea a fi bubuitul unui tunet si fiecare oftat, vajaitul nervos al unui crivat.
  
  "-Si acum unde mergem?!" intreba Bell, oprindu'se in capul scarilor.