Searching Memories

[Odette B. Malfoy]

Rosalie se comporta putin ciudat in acea seara, Nu o vazuse nici o data sa chicoteasca atunci cand se gandea la ceva, mai degarba sa planga. Salcia isi agita nervoasa crengile si Lily o privea cu atentie. Isi calcula distanta si se gandea in cat timp ar putea sa ajunga si sa apese butonul de pe tulpina ei ca mai apoi sa mearga toti in Urlet in Noapte.
Se aseza pe iarba intre Fred si Rosalie si cerceta imprejurimile in speranta ca va gasi o creanga lunga. Fred o privea suspicios dar nu indrazni sa intrebe ceva. Rose in schimb o intreba ce pune la cale. “De ce ar trebui sa pun ceva la cale?” intreba Lily pe un ton inocent.
“Pentru ca ai privirea aia. Sa fii si tu cu ochii pe ea Rose.” Spuse Fred chicotind, dar totusi se adresa pe un ton foarte politicos. Aceasta il privi usor uimita. Ceva din privirea lui Rosalie ii spunea viperinei ca fata nu prea il avea la inima pe Fred. “Acum o s-al cunosti mai bine pe Fred.” Spuse Lily pe un ton care spunea multe si o facu pe Rose sa lase privirea in jos.
Lily se ridica in picioare si incepu sa se plimbe prin jur cautand o creanga lunga. “Ce tot faci?” intreba Fred zambind.
Lily arunca o privire furisa spre salcie apoi ii spuse ca doar isi dezmortea picioarele. Fred rase si o intreba ironic daca poate sa-si dezamorteasca si el picioarele alaturi de ea. Rosalie zambi la auzul acestor vorbe. Devoratorul se ridica si se duse langa Lily puandu-i o mana pe umar si intreband-o iar ce pune la cale.
Viperina zambi malefic apoi ii spuse ca vrea sa treaca prin tunel si sa mearga Urlet in Noapte, dar il ruga sa nu ii spuna lui Rosalie si sa o ajute. Devoratorul ii spuse ca nu e nevoie sa-i spuna lui Rose pentru ca oricum nu avea el sa o lase sa incerce asta. “Am avut incredere in tine.” Spuse Lily pe un ton dramatic facand-o pe Rose sa se intoarca alarmata spre ei si sa-i intrebe daca s-a intamplat ceva, “Lily vrea sa ajunga in Urlet in Noapte prin tunelul de sub salcie si credea ca o sa o faca fara ajutorul meu.” Spuse Fred razand. Lily rasufla usurata, pentru cateva momente crezu ca nu avea sa fie nici unul de partea acestei actiuni. Rose zambi si ea spunand ca ar vrea sa incerce. Toti trei incepura sa caute o creanga suficient de lunga. Aveau toti baghetele aprinse ca sa le fie mai usor si nu le pasa daca ii vedea cineva de la Castel. Dupa ce gasisera o reanga suficient de lunga se apropiara cat mai mult posibil de salcie si apasara pe butonul de pe trunchi. Salcia ramase intepenita de parca ar fi fost o salcie normala. Cei trei se strecurara repede in tunel. Se auzi o injuratura, si spre marea mirare a viperinei aceasta venea de la Rose, care daduse cu capul de tavanul scund al tunelului. Nu o mai auzise nicioadata pe Rose injurand.
Lily incepu sa rada si rase asa pana cand ajunsera in vechiul conac, care se zvonea ca e bantuit. “Bantuit pe naiba!” isi spuse Lily in gand.

Ajunsesera intr-o camera micuta, murdara, plina de praf, cu ferestrele baricadate in mijloc era un pian care nu se stia exact daca funciona. Lily isi vantura bagheta de cateva ori facandcuratenie si reparand obiectele stricate apoi facu doua scaune in fata pianului si un fotoliu pentru Rosalie langa semineul in care acum ardea focul. Cei doi devoratori se asezasera pe scaunele micute din fata pianului si Rose ii intreba curioasa ce aveau de gand sa faca. “Stai si priveste.” Spuse Lily chicotind indemnand-o pe Rosalie sa se aseze pe fotoliul confostabil. Lily isi asezase degetele pe clapele reci ale pianului apoi ii spuse lui Fred cantecul pe care ar fi trebuit sa-l cante. Cantau amandoi la pian si numai ea din voce. Abia astepta sa auda parerea lui Rosalie despre asta. Fusesera laudati de multe persoane dar cel mai mult ii interesau parerile celor mai apropiati preateni, dar sa fie sincere. Foarte sincere!
Lily se gandea ca la cat de tare cantau ar fi putut spera satenii din Hogsmeade. Cu siguranta pianul se auzea pana la ei. Dupa ce terminara cantecul nu asteptara sa auda parerea lui Rosalie ca si incepusera altul dar din voce canta Fred, de data asta. Degetele noastre curgeau lin pe clapele pianului fara sa greseasca vreo nota. Viperinei ii placea nespus sa cante impreuna cu prietenul ei, zambi cand isi aminti de intrebarea pe care i-o pusese verisoara cu 6 ani mai mica. Mai terminara de cantat un cantec, apoi un altul... cantau pe rand din voce iar la unele melodii impreuna si din voce si la pian. Nu ar fi vrut sa se opreasca deloc din cantat. Se simteau atat de bine. Nici cand terminau cantecele si Rose vroia sa adauge ceva nu o lasau pentru ca incepeau sa cante altele si altele. Lily si Fred luau cursuri de pian de vreo doisprezece ani si de canto de sase. Acum chiar rase cand isi aminti de intrebarea verisoarei ei. “Lily de ce tu si Fred nu v-ati facut cantareti?”. Nu se facusera cantareti pentru ca acesta era doar un hobby si nici nu le placea sa fie in centrul atentiei. Cand in sfarsit ajunsesera la ultimul cantec – defapt nu era ultimul mai stiau zeci de cantece – se oprisera luara doua minute de pauza apoi Fred o saurta usor pe Lily. Ii era dor de atingerea buzelor sale, ii era dor sa-l simta aproape si sa cante impreuna. Nu mai facusera asta de atata timp si acum in seara asta parca toate visele i se implinisera. Cantasera, era si Rose cu ei... pacat ca nu erau si Tamara si Blake. Se uitara apoi spre Rosalie care ii privea uimita peste masura. Sperau ca melodiile pe care le cantasera sa fie pe placul lui Rosalie sau macar vocile lor. Lily il mai saruta odata pe Fred apoi se intoarse spre Rose. Nu vroia sa o supere.
“Scuze, Rosalie ne-a luat valul. Speram ca ti-a placut micul nostru concert.” Spuse Lily putin rusinata.