Searching Memories

[Rosalie Vivienne Alden]

Erau foarte haiosi. Niciodata nu i-a mai vazut Rosalie intr-o asemenea ipostaza. Desi la inceput nu credea ca va gandi vreodata astfel, acum stia ca este un baiat deosebit acel Fred si stia ca o iubeste pe Lily si ca se potrivesc de minune. De cate ori, insa cand voia sa rosteasca vreun cuvant pentru a le admira vocile, cat si abilitatile de a canta la pian, ei o intrerupeau cu inca un cantec si inca unul si tot asa ... Insa nu o deranja acest lucru, doar zambea si chicotea observand entuziasmul lor la asa ceva. Ei bine, desi se aflau in Urlet in Noapte nu aveau nici cea mai mica problema, nu se temeau de nimic.
Cand in sfarsit au terminat toate melodiile Rosalie ofta si le spuse pe un ton sincer:
"Cantati atat de superb, deci pur si simplu sunteti adorabili!"
Cei doi au dat din cap in semn de multumire, in timp ce fosta soimeanca se gandi la ceva. Voia sa danseze.
"Stiti sa cantati vreo melodie mai ... dansanta?"
Lily chicoti si Fred incepu sa cante.
Rose incepu sa danseze cu ochii inchisi si incepu si ea sa cante alaturi de cei doi fiindca stia melodia toata. Se simtea atat de bine cu ochii inchisi, de parca se afla intr-un taram nestiut de nimeni altcineva in afara de ea. Isi imagina cum vantul ii zboara printre pletele satene si ii mangaia fata. Deschise brusc ochii si se opri din cantat. Sesizase intr-un final ca nu este singura. Oare ce credeau cei doi Devoratori despre ea? Nu ii statea in fire sa se simta ca o copila, insa totusi ... ziua de astazi chiar o facuse sa se gandeasca la cele mai frumoase amintiri ale ei,in majoritatea timpului s-a gandit la cum a fost viata ei de cand a ajuns in faimosul Hogwarts. Avusese parte si de rele, dar si de bune, iar cele bune i-au ramas in suflet mereu.
"Vreau sa facem ceva!", spuse Rose asemenea unui copil mic. Fred adoptase o privire ciudata , ceva de gen : 'Si ce ai vrea sa iti fac eu tie ca tu nu ai ce face?', insa si-o schimba imediat intr-un suras sincer.
"Ei bine, vreau sa plecam de aici si sa colindam Hogsmeade-ul!", continuase soimeanca.
Viperina si fostul Viperin au privit-o nedumeriti. Probabil se intrebau ce tot schimbau locatiile intruna , insa Rosalie stia raspunsul: voia sa isi aduca aminte de cat mai multe lucruri, voia pur si simplu sa rememoreze intamplari ciudate sau placute. Lily probabil isi daduse seama de acest lucru, insa Fred abia ce ajunsese langa ele nu demult.
"Va rog eu muuuult!", adaugase zambind malefic, dar vazand ca nu merge pusese fata de catelus plouat , iar acestia cedasera imediat.
"Asa mai merge!", rostise Rosalie in timp ce se indreptau catre usa de la iesirea din conacul Urlet in noapte.


Hogsmeade - in sfarsit. Rosaliei ii era dor de mirosul de aer proaspat al satului. Nu se uitase in spate , in schimb putea sa observe cele doua pelerine care o urmau in tacere. Se uitase inapoi dupa ei si se impiedicase de ceva, nu isi putea da seama ce, doar stia ca ... o doare rau de tot piciorul. Cei din spatele sau au venit sa o ajute, iar Lily deja isi si scosese bagheta.
"Lil, nu , nu, te rog! Sai putin!", rostise ea printre lacrimi ridicand blugii. Se lovise destul de grav la incheietura. Incepea sa i se umfle, dar parca totusi nu voia sa fie vindecata prin vraji , incantatii si chestii de genul acesta. Incepu sa planga , desi nu voia sa face acest lucru, dar pur si simplu nu se mai putea abtine. Lily se uita cu ingrijorare la ea ridicand din bagheta in sus si in jos, dar Rosalie parca ii transmitea din priviri sa nu o faca. Viperina dadu din cap si rosti o incantatie pentru a o face pe soimeanca sa isi revina.
Incerca sa se ridice, dar parca nu putea. Cand totusi reusi sa o faca i-a parut rau fiindca a cazut inapoi. Voia sa inceapa din nou sa planga , insa totusi nu o facuse. Ce ar fi zic cei doi prieteni ai sai? Hmm, era ciudat sa se gandeasca ca acel Devorator era acum prieten si cu ea, insa Lily avea dreptate: acum avea sa il cunoasca mai bine. Intr-adevar, este foarte de treaba.
"Va multumesc!" , a rostit Rose' printre lacrimi. Amandoi s-au uitat ciudat la ea.
"Pai va multumesc pentru ca sunteti atat de buni prieteni!", continuase ea si mai hotarata.
Au dat aprobator din cap , probabil in semn de multumire. Rosalie nu mai isi putea da seama ce se intamplase cu adevarat, vedea negru in fata ochiilor. Ii inchise pentru a nu ii ingrjiora pe Viperini, dar ii deschise simtindu-si piciorul amortit. Isi ridicase din nou blugii putin pentru a observa ce se intamplase cu incheietura si observase un lichid vascos curgandu-i din ce in ce mai rapid, totusi.
"Lumos!", rostise Rose catre picior. Era ... sange. Isi mijise ochii , apoi si-i inchise strangand din ei crezand ca viseaza.
"Vulnera Sanatur!", rostise Lily oprindu-i sangerarea.
"Cineva m-a atacat cu "Sectumsempra!", adauga panicata fosta Soimeanca.
"Shh!", murmura ea.
Cineva ii aparu in spate si o stranse de gat. Nu stia cum sa reactioneze, insa stia cine era in spatele sau. Nici nu putea fi o alta persoana, un singur om avea acele maini atat de trecute de vreme, dar atat de puternice. Un singur individ putea sa o stranga de gat cu o asemenea ura si putere nemarginita. Ce era si mai rau de data aceasta era faptul ca nu putea sa riposteze. Inca isi simtea piciorul slabit, ceea ce era destul de ciudat. De la o vraja "Sectumsempra" trebuia sa ii iasa sangele din tot corpul, insa nu ... aceasta era o incantatie pentru a slabi pe cineva, foarte asemanatoare cu cea specificata mai sus. In curand , cand va fi la castel va cauta mai multe informatii despre o asemenea intamplare in biblioteca.
Voia sa ii spuna sa inceteze fiindca nu mai avea aer, dar nici pentru asta nu avea putere.
"Da-i drumul!", rostise o voce de baiat in jur de vreo nouasprezece-douazeci de ani. Cine era? Salvarea mea, cu siguranta ...