Such a dark place

[Ema Snow]

Judecand dupa chipul Emei, era foarte calma si linistita, usor surprinsa. Dar toate acestea erau in contradictoriu cu respiratia ei agitata si frica din ochi, pe care incerca sa o ascunda cat mai bine. Nu se speria atat de mult de barbati cum se speria de necunoscut.
Isi aseza mainile protector pe umerii Astropufei. Isi dorea sa zambeasca incurajator, dar nu-si putea sa-si forteze muschii fetei. Capul ii zvacnea, simtind si acum urma loviturii. Sangele curgea in acea zona, trimitand adrenalina in sistem.
" - Alohomora"
Usa nu reactiona, iar Ema se infipse cu putere in ea. Nu mai aveau timp. Se intoarse spre camera, spre cei doi barbati ce se ridicau acum dupa podea. Ema se aseza in fata lui Lylith, privirea ramanandu-i pe chipul barbarilor. Putea citi cu usurinta fericirea din ochii lor. Entuziasmul unei noi capturi, placerea vanatorii. Soimeanca vroia sa vada ce fereastra era mai accesibila, dar ii era aproape imposibil. Nu-si putea lua ochii de la ei.
" - Ce vreti?" intreba ea cu o voce rece.