Searching Memories

[Rosalie Vivienne Alden]

Ok, Rosalie incepea sa se indoiasca de ceea ce era ea cu adevarat. Oare chiar putea sa vorbeasca reptomita? De inteles si-a dat si ea seama ca o intelege, dar ... Oare ce insemna asta? Este a doua oara cand aude pe cineva vorbind asa, dar prima data nu a interesat-o deloc, insa acum a fost cu adevarat curioasa!
"Stiu!" , spuse deodata soimeanca facandu-i pe toti trei din jurul ei sa tresara. E ciudat ca acum isi dadea seama ca nu e doar Lily si Fred aici, ci ... mai era o persoana pe care abia o cunoscuse, dar care a salvat-o. Mai conta ca acea persoana este un Devorator al Mortii? Nu prea cred ca mai conteaza, avand in vedere ca a salvat-o din ghearele nemernicului de Porrin. Scapase de atat de multe ori de el, incat acum incepea sa se mire de fiecare data, abia acum sesiza cum era viata ei cu adevarat: o fuga continua. Fugind de rau, luptand pentru bine ... Ciudat! Dar mai conta?
Of, Doamne! Incepea sa isi repete cuvinte in gand, iar aceasta chestie o enerva la culme. Oare ce patise? Intr-adevar, in aceasta zi parea cu adevarat nebuna, dar .. Fred, Lily si acel baiat nou-venit asteptau sa continue ceea ce incepuse.
"Pai ... Cred ca inteleg reptomita doar atunci cand vreau cu adevarat sa ascult ceva anume , cand imi doresc cu adevarat sa aflu ce vorbeste lumea din jurul meu in reptomita!", spuse Rosalie mandra de ea ca aflase adevaratul motiv. Nu ii displacea sa inteleaga reptomita. Adevarul este ca in unele situatii era un mare avantaj.
"Dar nu o pot vorbi ...!", continua aceasta dezamagita.
"Nu conteaza! Eu nici nu o inteleg si sunt fost Viperin!", murmura acel Ryan luand-o de mana pe soimeanca.
'Ok,ok, ce-a fost asta?', se intreba Rose tragandu-si mana din mana lui. A fost extrem de ciudat . S-a uitat la Devorator si si-a dat seama ca nu ii convenea atitudinea ei, dar ... aceasta era ea! Nu putea sa il placa, sau poate macar putin da? Totusi, era un Devorator al Mortii...
'Ca mine , ca Fred, ca Blake ! Si totusi ne esti prietena!' , o acompaniase Lily pe Rosalie in sirul gandurilor sale. Da, se pare ca si Viperina putea sa asculte orice, cand voia cu adevarat! Mai ales daca fosta Ochi-de-Soim nu isi blocase mintea. Da, dar de ce sa se amageasca? Era adevarat. Erau prietenii ei. Chiar si pe Fred il considera acum un bun prieten. Deci Lil' avea dreptate. De ce el nu ar putea sa ii fie prieten?
"Ce ai patit acolo?!", o trezi o voce la realitate. Isi daduse imediat seama: era acel Ryan si se uitase la rana ei urata de la incheietura. Ooops, uitase sa isi dea blugii in jos! Cine a pus-o sa si-i ridice pana la genunchi? Ei bine, acum trebuia sa suporte consecintele.
" E ... De la acel Porrin! M-a vrajit cu 'Sectumsempra' ", se dadu batuta Soimeanca observand ca nu o va lasa in pace pana nu ii va raspunde la intrebare.
"Dar nu e doar urmarea unei vraji 'Sectumsempra' ", rostise Ryan ingrijorandu-i mai tare pe cei din jurul sau, inclusiv pe Rose care tremura cu toata forta corpului sau.
"Haide, incearca sa te ridici! Te rog ..." , o incraja el plin de speranta in glas. Isi daduse jos pelerina de Devorator si i-o puse pe spate apoi ii luase bratul si il puse pe dupa gatul sau pentru a avea un bun sprijin.
"Trebuie sa ajungem in sat!", continua Ryan incepand deja sa mearga, dar era in zadar. Rosalie abia se mentinea in 'picioare', de fapt doar intr-un picior.
Se uita la ea timid , apoi o luase in brate.
Rose voia sa protesteze, dar chiar era constienta ca altfel nu s-ar fi putut misca si nu voia ca nimanui sa ii fie mila de ea. Mda, de parca nu le era destul ...
Fred si Lily o luasera inainte tinandu-se de mana si giugulindu-se facand-o pe Rose sa chicoteasca usor. Incepea sa se simta mai bine probabil. Asta ar fi bine, nu? Sau cel putin asa parea.
'Ha, noi am plecat!' ii transmise Lily Rosaliei un gand.
"Nu!", tipa aceasta ca un raspuns din strafundul inimii. Devoratorul se sperie intreband-o daca a patit ceva. 'Nu...' , raspunse aceasta jenata.
'Da, super , Lily! Am sa te omor!', ii raspunse la gand intr-un final.
Acum probabil ca Ryan o considera o nebuna de legat. Dar ce ii pasa ei? Hmmm, si de cand a ajuns sa tutuiasca un necunoscut?
'Nu e!', raspunse Viperina tot in gand.
'Ba da e! Si nu mai intra in adancul gandurilor mele!', se oftica fosta soimeanca.
Ei bine ... Asa ii va face si ea Viperinei cand se va gandi intens la ceva anume. Se rusina usor, dar nu stia de ce. Ok, asta devenea din ce in ce mai ciudat. Un vultur trecu deasupra lor facand-o pe Rose sa scoata un icnet de sperietura.
Voia sa plece din Hogsmeade, dar se pare ca acel Ryan voia neaparat sa ajunga in centrul satului.
"Asteptati putin!", rostise acesta in timp ce se indrepta catre un colt mai Intunecat, afundandu-se tot mai adanc in negura noptii. Ii era teama ca acela sa nu pateasca ceva. Nu stia de ce! Nu isi putea explica, insa stia ca Porrin ar putea sa ii faca rau oricand. Nu ii venea a crede ca mai bagase pe cineva in toata acea chestie cu acel Devorator ciudat.
Se intoarse in zece minute cu o sticluta plina cu o esenta transparenta . Inghiti in sec. Devoratorul rosti:
"Stai linistita, nu te otravesc!"
Cuvintele sale au facut-o pe Rosalie sa zambeasca si spre mirarea ei piciorul isi reveni incet- incet, pana cand ... intr-un final : nu se mai vedea nici macar vreo mica cicatrice pe incheietura sa care , cu cateva secunde mai inainte sangera intruna.
"Wow! Multumesc!", murmura soimeanca imbujorata.
"Cu placere, draga!", spuse acesta sarutand-o pe frunte.
Aceasta se mira putin de ultimul cuvant pe care a pus accent. Il credea aproape nesimtit, dar apoi observa cum acel baiat se imbujora si el.
"Ei bine, acum putem pleca altundeva in afara de Hogsmeade?!", schimba Rose repede subiectul.