Freedom , mnah , no way !

[Ema Snow]

Ema zambi amuzata. Ii placea felul in care gandea Eliza. Dadea frau liber imaginatiei.
Zambetul scazu in intensitate. Chiar daca tonul era glumet, Soimeanca a fost derutata de cuvintele ei. Se incrunta usor, cuta dintre sprancene reaparandu-i.
Era pe cale sa o roage sa repete, dar se abtinu. Apoi zambi usor, revenindu-si.
" - De ce sa vrea parintii tai sa te trimita la bunici?"
Intrebarea suna destul de ciudat pentru Ema. Adica, da, i se parea normal ca Eliza sa-si vada bunicii, iar ai ei sa fie de acord cu asta. Dar de unde si pana unde faza cu 'asta vor face din prima cand voi pune piciorul in casa'. Trebuia sa fie ceva, o gluma de interior de care Soimeanca nu se prindea.
Nu dadu glas gandurilor ei. Nu vroia sa para o impertinenta nepoliticoasa. Viata personala a Elizei era strict treaba Viperinei, iar Ema intervenea numai daca i se cerea. Asa trebuiau sa functioneze lucrurile.
Se simti vinovata ca intrebase. Nu vroia sa sacaie lumea cu intrebari numai pentru ca ea descoperea si alte sensuri ale cuvintelor. Pentru doua secunde, regreta ca invatase analiza de profil psihologic.