Just waiting

[Ema Snow]

Just waiting
Jane si Ema

Pauza de pranz era aproape de sfarsit. Ema isi verifica orarul. Nu se inselase, avea o fereastra dupa pranz. Astepta linistita ca Marea Sala sa se elibereze. Cand acest lucru a fost in sfarsit realizat, Soimeanca se ridica incet si se indrepta spre masa profesorilor. Singurul lucru pe care il vedea cu privirea era usa groasa din lemn din stanga. Usa spre Sala Trofeelor. Zambi. Ce loc putea alege mai bine? Avea sa fie departe de clasele de studiu, deci departe de galagia elevilor. Emei ii placea linistea.
Se uita in jur inainte sa deschida usa. Cobori in graba scarile in spirala, ascultand ritmul ciudat al pasilor ei.
Zambi din nou cand a zarit trofeele. Lumina soarelui filtrata de vitralii se strecura in incapere, facand diferitele trofee sa straluceasca. Aveau o sclipire ciudata. Captivant.
Ema se apropie mai mult ca sa studieze suprafata neteda si rece a celui mai apropiat trofeu.
Tresari cand a auzit usa de sus inchizandu-se. Se intoarse pe calcaie, pregatita sa dea piept cu cel ce intra.