Dancing with ghosts.

[Bell Evans]

• Inchise ochii si vazu aproape instantaneu semnul Intunecat conturandu'se pe bolta intunecata a cerului; putea vedea maretia lunii argintii pierind in fata straniei straluciri de safir a craniului uman si a sarpelui incolacit. Era sfarsitul lor - sfarsitul unei existente poate prea scurte. Viata era intotdeauna aceeasi nebunie; sfarsita fara a fi inceput..
  Simtise de atat de multe ori acel fior rece care iti inunda toata fiinta; cand bataile inimii incep sa sporeasca, de parca aceasta s'ar fi chinuit sa ramana mai mult vie. De parca intregul trup ar fi implorat soarta sa mai primeaasca o sansa. Insa de data asta, totul parea sa contrazica orice lege a firii.
  
  "-Trebuie sa facem ceva; nu putem sa'l lasam sa ne omoare fara sa opunem rezistenta" sopti Bell, cu o voce rece.
  Puteau fi ultimele cuvinte pe care avea sa le rosteasca; pentru ca in urmatoarea clipa, Lucas ridica bagheta spre ele si zambi din nou. Acelasi suras ironic, plin de o raceala ce te facea sa tremuri in fata privirii lui inghetate.
  
  "-Petrificus Totalus!" rosti Desiree, cu bagheta indreptata spre tanar.
  Lucas se intoarse insa la timp, soptind Protego!
  Furia de pe chipu lui ajunse la paroxism in momentul cand vraja cercetasei incercase sa'l atace. Iar cele trei se aflau lipsite de aparare in fata lui.
  "-Fugiti" striga Bell, luand'o spre usa. Alice iesi o data cu ea, iar Dess le ajunse din urma. "Colloportus!" sopti tanara, usile din fata lor inchizandu'se sug efectul farmecului. "Trebuie sa plecam de aici; Leigh nu mai poate pati nimic, dar noi suntem inca vii" continua ea, incercand sa isi mentina calmul vocii.
  Usile insa se deschisera brusc, cu un zgomot puternic.