The deathly taste of revenge

[Rosalie Vivienne Alden]

Ok.dupa lungi asteptari am mai scris si eu un capitol. ) Nu e cine stie ce,insa sper totusi sa va placa macar putin.:-j

Capitolul III - I don't care

De ce trebuia sa il vad tocmai astazi? Un lucru nu pot sa il inteleg sub nicio forma: de ce a aparut pe neasteptate la academie? El era plecat intr-o 'misiume' cine stie pe unde .. Mie nu mi-a spus nimic, bineinteles, avand in vedere ca m-am despartit de el. Poate acum el nu intelege asta , dar cu timpul o va face. M-am gandit numai la el cand am luat decizia grea. Ar fi fost inuman sa incerc sa imi duc la capat razbunarea inca fiind cu el, dar preocupandu-ma la altceva. El este un tip foarte sensibil, pe care nu il cuceresti usor,dar care nici nu iarta usor. Inca nu imi vine sa cred ca i-am spus acele cuvinte blestemate, si anume: "Te urasc!". Timpul m-a schimbat. Acum vreo doi-trei ani nu as fi putut spune asta nimanui,dar acum .. sunt in stare de orice! Privirea lui .. ma ucidea. Voia sa imi spuna ceva,cu siguranta, dar nu stia cum. Ramasese uimit de vorbele mele, pana la urma nu i-am spus asta niciodata,nici macar in clipa in care i-am spus un 'Adio!' raspicat. Am oftat,dar m-am indepartat de el pentru a nu stiu cata oara. Am preferat sa il ignor si am intrat in sala de curs. Acum trebuia sa ma concentrez doar pe asta.


Trantisem usa dupa mine nepasandu-mi de ceea ce va urma, insa am auzit un 'Auch' raspicat. Sper ca nu a fost ce am crezut eu ca a fost ..Am deschis usa brusc alarmata , iar in clipa urmatoare am bagat de seama un lichid rosu.
"Sange!", am tipat eu de-a dreptul oripilata. Lui Hugo ii curgea acel lichid caldut usor din nas si asta se intampla doar din vina mea. I-am intins un servetel, insa acesta l-a trantit pe jos neacceptandu-l.
"Esti bine?", am strigat eu panicata.
"Eu cred ca il pot ajuta ..", intervenise o voce pe care intotdeana am considerat-o artagoasa.


In acel moment am stiut cine era. Andrea se indreptase fara nerusinare catre fostul meu iubit luandu-l de brat. Hugo imi trimisese o privire plina de ura,dupa care si-a indreptat privirea catre blonda si a rostit cu un zambet de o evidenta fallsitate:
"M-am mai gandit la propunerea ta in timp ce am fost plecat si ei bine..da,vreau sa fiu iubitul tau!"
Ramasesem cu gura cascata, dar nu am reusit sa rostesc nici macar un sunet, de parca viata ar fi luat sfarsit in acest moment pentru mine. Nu voiam sa cred acest lucru,nu concepeam faptul ca EL era acum cu .. fata aceea enervanta care practic ma ura fara sa ii fi facut nimic. Acum,insa .. a gasit razbunarea perfecta. Am rasuflat discret incercand sa nu incep sa plang si m-am indreptat spre locul meu de obicei. Acum trebuia sa fiu mai puternica decat niciodata. O noua tradare .. o noua dorinta de razbunare. Uneori stau si ma gandesc la faptul ca ma gandeam prea mult la acel cuvant si la actiunea in sine ... Aproape ca nu mai puteam sa ma 'laud' cu o viata normala,care sa fie a mea pe de-a intregul. Iar acum : mi-am pierdut persoana iubita definitiv,fiindca respectiva e acum cu o rivala de-a mea. Practic,el a facut-o din ciuda. Nu avea cum sa nege ca inca ma iubeste si desi acum sunt ranita nu voi arata ca ma doare, voi fi altfel si nu imi va mai pasa de el,nici daca pateste ceva!

Mi-am scos un manual cu tot felul de cazuri vechi ale Politiei si am inceput sa le studiez inainte ca profesorul nostru sa ajunga incercand sa ignor tandreturile celor doi! Pfff,imi vine sa vomit ... Am zambit la un nou gand,o noua forma de a nu ma mai gandi la ei. Pana la urma .. momentan spun ca nu mai imi pasa!