O dorinta

[Isolde du Maurier]

In sfarsit ajunse in tren. Dupa ce cauta in zeci de compartimente, gasi unul liber. Intra, isi puse bagajul intr-un colt si se aseza la geam. Expresul era destul de rapid, iar in fata ochilor i se derulau fel de fel de imagini. Isi lua cateva foi si incepu sa scrie:
"Draga Jurnale,
Sunt asa de patetica. Ia un exemplu denumirea pe care am dat-o unei foi de hartie.
Nu conteaza. Ma simt asa...goala. As vrea sa stiu, sa cunosc, dar nu stiu ce. Imi vine sa scriu lucruri la nimereala. Nu stiu de fapt ce sa scriu. Nu stiu ce caut, nu stiu cine sunt cu exactitate. Urasc ca nu stiu. Urasc tot ce tine de nestiinta.
Nici nu stiu ce sa scriu, cu toate ca vreau sa scriu. Mi-as dori sa ma cunosc mai bine. Sa vreau ceva cu exactitate. Dar asta sunt eu. India Scott."
Si in timp ce continua sa scrie lucruri care i se pareau fara sens, soarele apunea incet, lasand in urma lui o dara sangerie.