O dorinta

[Ema Snow]

Ema incerca sa citeasca. Nu o deranja miscarea linistita a trenului, o deranja compania din compartiment. Cel mai mare elev de acolo, cu exceptia ei, era un pusti din anul trei, cu mult mai galagios decat o gradinita intreaga. Vorbea intr-una, precum o moara. Nu se oprea sa-si mai unga masinariile sau macar sa explodeze. Radea incontinuu, atragandu-i si pe ceilalti in poantele lui destul de patetice, dupa parerea Soimencei.
Cand un val brusc de ras si energie o facura sa tresara, Ema inchise cartea cu zgomot si se ridica, tragand rucsacul dupa ea pe culoar. Poate ar fi trebuit sa incerce sa-i potoleasca, dar stia ca nu avea sorti de izbanda. Poate ar fi trebuit sa-i ia la rost, dar nu o lasa inima.
Isi arunca privirea pe fereastra unui compartiment. Nu mai era decat o fata, o tanara pe care Emm nu o vazuse inainte. Intra si afisa un zambet politicos.
" - Buna. Eu sunt Ema Snow"
Facu un pas in fata, intinzandu-si mana prieteneste.
" - Te superi daca stau aici?"