Never again

[Ema Snow]

Never again
Just Rose and Ema

Ema se strecura in camera prafuita. Ii placea sa se stie acolo, departe de ochii lumii, singura... Era mai linistita asa. Trecu pe langa Oglinda lui Erised fara sa arunce o privire in ea. Nu stia care era cea mai mare dorinta a ei in acel moment si nici nu vroia sa afle.
Se uita prin camera, cautand ceva folositor. O bucata verzuie de baldachin zacea peste o gramada de cutii, decorata cu stratul gri de praf. O misca cu bagheta, asezand-o peste Oglinda. Simtea ca va ceda psihic daca, prin greseala, se va uita in reflexie. Lasa la o parte gandurile ei obisnuite atunci cand intra in aceasta camera si nu se mai intreba de mecanismul vrajit al Oglinzii.
Se aseza pur si simplu langa cea mai apropiata fereastra, micuta si neingrijita. Privelistea dadea spre curtea interioara, iar Ema putea vedea cum copiii isi petrec dupa-amiaza pe acolo. Unii citeau, altii se jucau cu un disc ciudat. Doi baieti jucau Sahul Vrajitorilor, iar 'manuitorul' albului pierdea. Se vedea prea bine acest lucru.
Soimencei ii scapa un oftat. Cand auzi clanta miscandu-se galagios, isi intoarse capul, curioasa sa descopere persoana ce, probabil, ii va tine companie.