Never again

[Rosalie Vivienne Alden]

Se gandise mult la fosta sa casa in ultima perioada si simtise nevoia sa se indrepte catre Turn. Stiind inca parola de la intrare considera ca putea sa intre cand isi doreste banuind ca asta nu ar deranja pe nimeni. De fapt - asa si spera. Pasii sai lasau niste urme , dar nu se sinchisi sa le stearga cu ajutorul baghetei. Ii era greu sa se duca in turnul Ochiilor-de-Soim gandindu-se ca practic nu ar mai avea ce cauta acolo, aducandu-si aminte de vremea cand era eleva si de clipele frumoase petrecute alaturi de colegii sai. O lacrima se lasase pe obraz atat de lin, dand de gol faptul ca se simtea foarte abatuta. Nu mai voia sa se gandeasca la asta, iar putin zgomot o trezise la realitate. O observase pe Ema iesind din turn si Rosalie se ascunsese dupa niste scari pentru a o speria putin, dar observand-o incotro se indreapta isi schimbase planul. O lasase sa intre in incaperea unde se afla oglinda lui Erised si la un moment dat intrase dupa ea chicotind intruna si spunand:
"Buna! Se pare ca nu iti prea dai seama cand esti urmarita .."
Ii fusese dor de Ema, iar acum aveau ocazia sa stea din nou la povesti.