Never again

[Ema Snow]

Ema isi indrepta spatele, iar zambetul ii aparu. Se duse sa o imbratiseze pe Rosalie, uitand complet ca trebuia sa o salute sau sa-i zica ceva. Ii asculta cuvintele si rase.
" - De obicei imi dau seama. Imi scapa astfel de lucruri atunci cand ma gandesc la mai multe chestii" raspunse cu un zambet spart. " Si buna!"
Se dezlipi din imbratisare. Ii fusese dor de astfel de clipe, chiar daca cele doua se vedeau la ore. Acolo era alta atmosfera. Nu putea sa-si imbratiseze profesorul; cel putin, nu de fata cu ceilalti colegi de clasa. Rose ii era o prietena draga si un punct de sprijin in multe situatii. Parea sa fie mereu un fel de voce aparuta in momente de tensiune. Si acum Ema se mai minuna, atunci cand se trezea intrebandu-se 'Ce ar face Rose in situatia asta?'. Fara sa-si dea seama la inceput, fosta Soimeanca devenise un model in viata ei si unul inca foarte onorabil.
Soimarita zambi sub avalansa gandurilor.
" - Ce ai mai facut? Neoficial" chicoti ea, caci nu vroia sa primeasca un raspuns 'la ore'.
Observa o dunga fina si umeda pe obrazul ei, o urma aproape uscata. Emei ii pica fata.