Never again

[Ema Snow]

Ema se intinse, lasandu-si mana sa-i cada delicat pe genunchiul tinerei. Zambi.
" - Stiu cum e... Ma sperie gandul ca va veni ziua in care va trebuii sa-i parasesc pe Soimeni. Si asta inca foarte repede. Tot sper sa prind un post de profiler cu locul de munca la alegere. As alege Hogsmeadul fara tragere de inima" spuse ea ganditoare.
Dadu din mana, lasand gandul sa treaca, sa plece. Nu merita sa-si piarda acum timpul, meditand la ce va urma peste un ani. Peste ani, desigur, caci va trebui sa termine o facultate si o specializare.
Ii zambi iar lui Rose, iar cuvintele ii iesira inainte sa le poata opri.
" - Si Soimilor le e dor de tine. Tuturor ne e. Nici nu stii cat de consolati suntem de faptul ca te avem aici, ca profesoara de Previziuni. Nici nu vreau sa-mi imaginesc ce s-ar fi intamplat daca ti-ai fi ales o slujba intr-o tara indepartata. Probabil ca Soimii ar fi facut o ditamai zarva. L-ar fi intrecut chiar si pe Spencer Athinkson si toate glumele lui zilnice. Fara ofense"
Acum ca erau iar amandoua, ca in vremurile vechi, Emei ii venea mult mai usor sa glumeasca si sa zambeasca.
Stia cumva ca asta nu era tot, dar lasa subiectul sa alunece. Nici ea nu vroia sa pomeneasca de ceva ce putea stirbi bucuria momentului.