Never again

[Rosalie Vivienne Alden]

Zambise. Facuse asta din nou. Prea multe sentimente au dat navala peste ea in ultima vreme simtindu-se in mii de feluri. A plans, a ras, a iubit, a urat . S-a simtit diferit, dar acum ii revenise surasul sincer pe buze, apoi un pufnit usor, dupa care un ras zgomotos. Ii facea bine sa stea cu Ema de povesti ignorand orice altceva din jurul lor. Pur si simplu se simtea in elementul sau uneori intr-o incapere libera, stand alaturi de o persoana in care avea incredere. Iar Soimeanca era cu siguranta una dintre acele putine persoane. Zambise din nou la acest gand,dupa care cascase usor. Desi nu ii era somn acum, oboseala din ultima perioada se revarsa in momente dragi ei, insa nu avea de gand sa mearga la culcare. Nu ar fi fost in stare sa faca asta nici daca ar fi vrut! Era mult prea agitata, mult prea .. diferita acum. Nu mai voia doar sa leneveasca, cu atat mai putin acum cand avea din nou rara ocazie sa vorbeasca cu fosta sa colega.
"Emm , chiar mi-a fost dor de momentele acestea!" , murmurase Rosalie intarind felul in care reactionase mai devreme. Simtea nevoia sa ii arate cat de buna amica ii este si prin vorbe, nu doar prin fapte.