Never again

[Ema Snow]

' Destinul e... ei bine, destin' medita Ema in gand. Poate ca nu puteai scapa de ce te astepta la capatul drumului si poate ca aveai momente in care credeai cu tarie ca soarta nu a ales ce e mai bun pentru tine. Dar tocmai asta era smecheria. Trebuia sa pleci din punctul A si sa ajungi in punctul B. Cum o faceai nu conta. Trebuia mereu sa existe sansa de a alege.
Cuvintele fostei Soimence o adusera la realitate. Zambi.
" - Presupun ca cititul este parte din viata noastra din moment ce suntem inobilate cu insemnele Casei albastre" chicoti Ema.
Isi aminti cu multa claritate momentul sortarii. 'Unde sa te trimit pe tine?' auzise vocea meditativa a Jobenului Magic. In acea clipa, isi adusese aminte de citatele dintr-o carte veche, a lui Sir Thomas Malory. Probabil ca acest gand neoprit convinsese jobenul in privinta Casei la care micuta Snow s-ar fi potrivit. Izbucni intr-un ras tacut si ii povesti intamplarea lui Rosalie.
" - Cred ca am paream atat de neobisnuita printre elevii altor Case. Asa cum imi pareau Viperinii prin rautatea lor."