Never again

[Ema Snow]

Ema cazu pe ganduri.
" - Laura Pausini. Cred ca e pe acelasi loc cu Clayderman in preferintele mele" medita ea cu voce tare. " Iar muzica ei intr-adevar calmeaza"
Asta nu mai era o afirmatie, era o axioma.
Cat de ciudata ar fi trebuit sa i se para situatia. Statuse cu Rose atatia ani in aceeasi camera, in paturi ce nu se aflau la mai mult de doi metri unul de celalalt. Si totusi, nu statusera niciodata prea mult sa discute despre banalitatile adolescentine. Banalitati ce probabil le-ar fi conturat felul de a comunica. Ce situatie! Si totusi, ar fi trebuit sa i se para ciudata. Ema se simtea perfect, in largul ei si relaxata. Se simtea asa bine incat mai avea putin si incepea sa cante melodii de cabaret.
Ii veni in minte o intrebare poate cam indiscreta, dar stia cumva, instinctiv, ca Rose nu avea sa se supere. Sau nu avea sa se supere prea tare. Nesiguranta cu care crescuse isi spunea intotdeauna cuvantul.
" - Rosalie? Cum ti se par noii colegi? S-au schimbat destul de multi profesori anul acesta"