Never again

[Ema Snow]

Ema zambi. Ginny, profesoara de Istorie a Magiei. Ii placea ora ei.
Tacerea nu i se parea deloc deranjanta. Nu mai avusese parte de liniste in ultimul timp. De doua luni, Soimeanca se trezise in mijlocul agitatiei intregului castel, fiind nevoita sa fuga de aici dincolo si sa faca tot felul de lucruri si trebusoare. Si in plus, mai erau si noptile de calvar, noptile in care Ema nu putea sa se odihneasca. Acum, cat de cat, mai trecuse de acea perioada, mai reusise sa fure timp. Cearcanele ce ii bantuisera chipul timp de doua saptamani disparusera aproape complet. Nu mai era molesita si putea gesticula in voie cand vorbea cu cineva. Toate acestea o trimisera cu gandul intr-o singura directie. Ofta. Daca nu o intreba pe Rosalie, care ii era profesoara de Previziuni, atunci la cine sa mai apeleze?
" - Rose? Poate e aiurea, dar m-ai putea ajuta, te rog, sa deslusesc sensul ascuns al unor vise? De fapt, al unuia singur. S-a tot repetat."
Soimeanca privi putin podeaua, studind o zgarietura si alegandu-si cuvintele.
" - Sunt undeva, intr-un loc intunecat. Mereu simt cum se cuibareste frica in mine. Si intotdeauna fug, cautand sa scap, cautand o lumina... La un moment dat, fie ma opresc, fie se intampla altceva... Ideea e ca visez mereu aceasi silueta neagra si mladioasa. Seamana destul de mult cu o pisica enorma, un ghepard sau ceva de genu' acesta... Nu ii vad niciodata detaliile. Culoarea ochilor, varful botului... Doar conturul corpului. Si mereu ma simt de parca mai are putin si ma ataca. Inainte, visul asta ma trezea mereu. Acum, se pare ca il am dimineata, cand sunt gata sa ma trezesc. Ajung in acelasi punct, desi nu mai simt tensiunea mentala si totul se sfarseste."