Never again

[Ema Snow]

Soimeanca rasufla usurata. Macar avea sa scape de ceva. O imbratisa pe Rose si ii multumi in soapta.
" - Intotdeauna imi ridici moralul" constata ea, fara sa fie surprinsa. " Nu stiu cum o faci, dar ma bucur ca o faci"
Se stramba usor, asa cum se intampla cand repeta un cuvant fara sa vrea. Stia cat de urat suna propozitia. Cu toate acestea, trecu peste mica gafa fara sa-si bata mintea prea mult.
" - Multumesc" continua Ema, fara a face o pauza prea nepoliticoasa.
Se uita la lumina ce dansa pe fereastra. Se reflecta in placutele de arama de la baza geamurilor, desenan haotic pe podea si pe cea mai apropiata parte a peretilor. Era un joc inocent si placut, ceva pur, neatins de griji.