Never again

[Ema Snow]

Ema rase drept raspuns.
" - Da. Si tinand cont de alte peripetii, ar trebui sa fie al naibii de ciudat. Si intr-un fel este! Nu am vorbit vreodata despre fleacuri, dar e ca si cum te-as cunoaste de-o viata" medita ea, cu zambetul pe buze. " Dar da, si mie imi face placere. E teribil de relaxant"
Spunand acestea, se intinse, lasandu-si umerii sa se afunde in materialul moale al fotoliului. Isi relaxa orice muschi, intinzandu-si picioarele si lasandu-si bratele sa atarne fara vlaga pe langa corp. Simti mici furnicaturi cand o facu, dar ii placea senzatia. Era ca si cum nu se mai relaxase de zile intregi, stand incovoiata sub carti si lectii, sub pergamente cu diferite rapoarte. Cand auzeai despre o persoana ca e Sef de Casa, te asteptai sa vezi pe cineva ce merge cu spatele drept si fruntea sus, o privire fixa si sfidatoare si un aer impunator. Ema era departe de aceasta descriere. Intotdeauna privea chipurile elevilor pe langa care trecea si niciodata nu isi tinea capul sus. Ii intrase in obicei si nu mai scapa de el. Chiar daca se concentra un minut sa stea dreapta, de indata ce uita, spatele isi relua pozitia initiala.