Never again

[Ema Snow]

Ema clipi des, cu o expresie blocata.
" - Pereti albastri, parchet deschis la culoare, mobila alba si simpla, un birou in fata patului, o masuta cu oglinda intr-un colt si o gramada de papitoaie cu animale marine in celalalt. Cand eram in anul V am desenat niste bule de aer pe un perete si am pus niste scoici pe noptiera. Imi place sa ma gandesc ca incaperea mea duce cu gandul la apa. Si am foarte multe flori la fereastra" chicoti ea.
Era uimita de toate aceste informatii aflate. Desigur, camera Emei nu era prea demna de un Soimean; desi avea albastru pe pereti, culorile pale, deschise, linistitoare, dominau intotdeauna. Era una dintre cele mai odihnitoare camere din casa, deoarece tanara, balanta fiind, facuse tot posibilul sa-si decoreze singura spatiul personal si incercase sa-l faca cat mai echilibrat.
Pufni fara aer de cateva ori. Cum de statuse atatia ani langa Rosalie, luptand cu situaitii dificile umar la umar si nu stiau ca se aseamana atat de mult?!