Never again
|
31 Jul 2011, 20:42
Post: #87 |
|||
|
|||
Ema privi visatoare tavanul. Viata se intindea in fata lor, cu atatea si atatea posibilitati. Zambi incet.
" - Stii, deja imi pot imagina cum vom arata peste ani de zile. Probabil vom fi pe peron, cu copii de mana, sau in parcul londonez, dandu-i in leagane." Zambi iar. Nu era o diferenta mare de varsta intre cele doua, asa ca aceste ganduri erau posibile. Ei bine, chiar erau. Emei i-ar fi placut sa aiba parte de aceeasi soarta alaturi de o prietena veche, Maria. Dar aceasta era cu 16 ani mai mare decat Soimeanca. Probabil ca atunci cand Ema va pasi iar pe peronul 9 si 3/4, Maria va avea primele riduri, iar pruncii ei vor termina scoala. Isi scutura capul. Nu vroia sa se gandeasca acum la asta. Se intoarsa sa-i zambeasca lui Rose, in timp ce se imagina batrana. " - Vai! o sa arat ca o stafida!" ![]() The darkest hour is just before the dawn.
|
|||
« Next Oldest | Next Newest »
|