Dancing with ghosts.

[Bell Evans]

• "-Jos!" striga Bell, dar sunetul fu acoperit de o explozie in tavan; bucatile de moloz cazura peste cele trei, strivindu'le de podeaua rece din marmura. Fiecare clipa parea sa dureze o eternitate, iar linistea ce se instala dupa galagia facuta de prabusirea cupolei devenea suparatoare. Daca se ridicau, Lucas le'ar fi lovit din nou; daca stateau acolo, putea fi si mai rau. Ridica'te sau lasa'te calcat - nu era o decizie tocmai greu de luat. Desi presupunea anumite riscuri. Realizai prea tarziu daca ai ales corect sau gresit. Era propria ta viata in joc.
  
  "-Chiar credeati ca va fi atat de usor sa scapati de mine?" murmura tanarul, cu o voce rece; aproape putea vedea zambetul de satisfactie de pe chipul sau. Intrebarea era de unde gasise o bagheta. O luasera pe a lui.
  
  Isi ridica cu greu mana de sub cimentul prabusit si isi pipai buzunarul robei; era gol. Bagheta ei era la Lucas. Nu putea sa realizeze cand anume o pierduse; pentru ca in urma cu cateva minute parea sa o aiba in mana. Insa isi aminti ca atunci cand vorbise cu Leigh, nu o mai avea. Si era doar vina ei ca toate aveau sa moara pana la rasarit.
  
  "-Da, Evans; bagheta ta e la mine. Draguta miscare, nu pot sa comentez nimic" continua Lucas, sarcastic.