Dancing with ghosts.

[Bell Evans]

• Bell isi indrepta privirile spre Desiree si observa micul detaliu pe care aceasta il observa atent; realiza insa ca nu avea bagheta si ofta. Dar cercetasa deja murmura o incantatie menita sa il ameteasca macar putin pe ucigasul in serie. Si partea amuzanta era ca Lucas nu isi daduse seama de viclesugul pus la cale. Probabil avea sa realizeze mai tarziu - poate prea tarziu pentru el. Nu ca s'ar fi suparat cineva, sa nu se inteleaga gresit.
  Bubuitul tavanului umplu in cateva secunde linistea ce devenea prea staruitoare, iar tanarul cazu doborat de gramada de moloz; Bell ii lua bagheta de la Desiree si se indrepta spre locul unde Lucas zacea inconstient. Nu putea insa sa riste; nu din nou. Cel mai bun lucru la o greseala era ca nu aveai sa o faci a doua oara; macar atat.
  
  "-Unde naiba e bagheta mea?" mormai fosta cercetasa, rascolind molozul de pe podeaua prafuita; se gandi sa o "cheme", iar vraja Accio! se dovedi inca o data folositoare. Zambi cand atinse cu degetele suprafata neteda a lemnului si ofta usurata. Era deja a doua oara cand i se intampla asta - lucru ce o facea sa se mai gandeasca o data la partea cu repetatul greselilor. Nu putea fi numita tocmai pierderea baghetei o exceptie de la regula.
  
  "-Oare e mort?" murmura o voce fada, soptita; tresari brusc, intorcandu'se. Uitase de Leigh si de celelalte fantome.