Visul meu nu are limite!

[Calvin LeBlanc]

Calvin era ca de obicei uimit de mancarea sprijusilor si isi umplu farfuria si pentru a manca putin,dar mai ales pentru a se juca cu ea.Cu toate ca era in primul an se acomodase cu zarva facuta de ceilalti elevi glumind sau certanduse pentru dulciuri.Era neobisnuit sa fie inconjurat de atata zgomot,dar concentrarea sa il uimea din nou,facandu-l sa ignore aproape tot ceea ce era in jur si sa raspunda tuturor criticilor sau arpecierilor cu acelasi zambet fals.
In plictiseala jocului cu mancare atentia ii fu dintr-odata atrasa de o astropufa ce tocmai intrase in marea sala indreptanduse spre masa lor.Fu foarte surprins cand aceasta se aseza in fata lui si se candi ca nu ar fi rau sa incerce sa intre in vorba cu cineva,asa ca o saluta:
"Neata!"o zisese de parca ar fi fost un tipat asa ca avantul i se diminua considerabil.Jenat peste culme adauga: "Eu sunt Calvin,sunt in anul I,tu cum te numesti?" si desi i se paru destul de putin pentru un inceput incerca sa compenseze cu un zambet inocent.